Quannu usamu oggi la parola "toilet", pari nu tèrmini cumuni e di tutti li jorna-ca raramenti ci fermamu pi dumannari. Ma chista parola muderna è sulu l'ùrtima di na longa fila di etichetti pi nu strumentu ca è statu essenziali pâ civiltà umana pi migghiara d'anni.
Pi rispùnniri â dumanna "Comu si chiamava originariamenti nu bagnu?", abbisogna viaggiari ntra li civiltà antichi, li canciamenti linguistici e li attiggiamenti curturali versu l'igieni, scoprennu comu li sucità chiamaru (e vidìanu) chista ‘nvinzioni vitali.
Civiltà antichi: li primi "Gascetti" e li sò nomi
Assài prima di l'esistenza dâ parola "toilet", li primi sucità svilupparu sistemi di sanità di basi-e avìanu termini unichi pi chisti strutturi, spissu ligati â sò funzioni o pruggettazzioni.
1. La Mesuputamia e lu "Cispit" (3000 a.C.)
Unu dî primi sistemi di sanità canusciuti risali a l'antica Mesopotamia (Iraq mudernu), circa lu 3000 a.C. Li casi ricchi e l'edifici pùbblici avìanu spazzi nichi e chiusi culligati a fossi sutta terra ca arricuogghievunu li rifiuti. Sti fossi èranu canusciuti comufossi(dû latinucesari, ca significa "stabbilirisi"), nu tèrmini usatu ancora uoggi pi discrìviri l'immagazzinamentu sutta terra pê fogni. A diffirenza dê toilette muderni, s'affidavunu â gravità chiuttostu ca all'acqua, ma avìanu lu stissu scopu principali: siparari l'èssiri umani dê soi rifiuti.
2. L'Eggittu anticu e lu "Sgabellu dû bagnu"
Ntâ l'anticu Eggittu, l'igieni era strittamenti ligata â riliggiuni e l'élite usava strutturi rialzati, a forma di sgabelli cu fori ca svuotavunu ntê vasi o ntê fussati. Chisti non erunu chiamati "toilette" (na parola ca non esistìa pi millenni) ma erunu spissu chiamatisgabelli da bagnu (sesh) o simplicimenti "seggi di scartu." Li vasi sutta di iḍḍi erunu regularmenti svuotati e sippilluti, riflettennu la cumprinsioni avanzata di l'Eggittu dâ sanità pi chiḍḍu tempu.
3. Roma Antica: La "Latrina" e la "Fòrica"
Li rumani rivuluzziunaru la sanità pùbbrica cu bagni cumuni supra larga-scala chiamatifurica(singulari:fòrica). Chisti strutturi di petra, attruvati ntâ città comu Roma e Pompei, avìanu fili di seggi di màmmuru supra li fogni ca purtavunu li rifiuti luntanu di l'arii urbani. Lu tèrmini "fòrica" prubbabbirmenti veni dû latinufori, ca significa "fora"-picchì li primi toilette s'attruvàvunu spissu fora dê casi. Puru li rumani usàvanu la paloralatrina(dilavari, "lavari") pê toilette cchiù nichi e privati, nu tèrmini ca â fini s'evulvìu nta "latrina" nta l'inglisi e è ancora usatu ntê cuntesti militari o all'aria aperta oggi.
Mediuevali ê primi tempi muderni: canciamenti di nomi e attiggiamenti
Dopu la caduta di l'Imperu Rumanu, li sistemi di sanità declinaru nta l’Europa e li termini pê toilette addivintaru cchiù nfurmali (e spissu grezzi) riflettennu lu so design cchiù sèmplici e menu sanitariu.
Guardaru
Ntê casteḍḍi e ntê manieri mediuevali, nu gabinettu cumuni era lu "garderobe"-na stanza nica o nu fustu ca purtava dê chiani supiriuri ô fussatu o a nu fossu sutta. La palora veni dû francisi anticugarde-abbitu, ca significa "custodi dî vistiti"-nu ligami surprinnenti, picchì li genti spissu sarbàvanu li vistiti ntê guardarobi pi rispinciri li palummi (l'oduri forti dî rifiuti scantava l'insetti).
Privatu
Versu lu XVI sèculu, lu tèrmini "privatu" (dû latinuprivatu, "privatu") addivintau pupulari pê bagni all'aria aperta nichi e chiusi. Enfatizzava la privacy dô spazziu, na preoccupazzioni chiavi picchì li sucità addivintaru cchiù cuncintrati ntâ modestia.
Casa di l'Ufficiu
Nu tèrmini cchiù furmali dô XVII sèculu, "casa d'ufficiu" era usata pê toilette nterni o semi-nterni ntê casi ricchi, inquadrannu lu spazziu comu na parti pratica (si non glamour) dâ vita cutidiana.
L'ascesa dû "Toilet": comu pigghiò lu putiri na parola francisi
La parola "wc" ca usamu oggi havi n'urìggini surprinnentimenti eliganti-assai luntana dâ sò associazzioni muderna chê rifiuti. Diriva dû francisigabinettu, ca originariamenti si rifiriva a nu "pannu nicu" o "asciugamanu" usatu pâ pulizia. Cû tempu,gabinettus'evulvìu pi significari l'interu prucessu di vestirisi e di primitari (pinsa â frasi "tavula toilette" pi na vanità).
Ntô XVIII sèculu, mentri li sistemi di sanità nterni accuminciaru a migghiurari (grazzi a pirsunaggi comu John Harrington-ca pruggittau lu primu wc di lavaggiu ntô 1596 e dopu Thomas Crapper, ca fici pupulari e raffinatu li miccanismi di lavaggiu), lu tèrmini "wc" accuminciò a canciari.
Li famigghi ricchi accuminciaru a junciri stanzi nichi vicinu ê stanzi di lettu pi fari la pulizia -e sti stanzi spissu cumprennunu nu wc privatu. Cû tempu, lu nomu dâ stanza ("bagnu") addivintau assuciatu ô dispusitivu stissu. Ntô XIX sèculu, mentri li toilette dô lavaggiu addivintaru cchiù cumuni ntê casi e ntê spazzi pùbblici, "toilette" avìa sustituitu completamenti li tèrmini cchiù vecchi comu "garderobe" e "privy" nta l'inglisi di tutti li jorna.
Picchì chista storia è mpurtanti?
L'evoluzzioni dû nomu dû bagnu ci dici cchiù di na storia linguistica-rifletti comu li sucità vidìru l'igieni, la privacy e li bisogni umani ntô tempu. Di la "forica" rumana (nu spazziu pùbblicu e cumunitariu) ô "garderobe" mediuevali (na carattiristica pratica dô casteḍḍu) ô mudernu "toilette" (na necessità privata e nterna), ogni nomu rivela nu canciamentu ntâ tecnologgìa, ntâ cultura e ntê valuri.
Oggi, putissimu dari pi scuntatu la parola "toilet"-ma lu sò viaggiu di nu tèrmini francisi di pulizia a na parola glubbali pâ sanità è nu ricurdamentu di comu macari li palori cchiù urdinari hanu storii ricchi e 'mprivisti. La vota doppu ca usati nu wc, si ponnu pinzari ê soi antichi radici: na "forica" a Roma, nu "garderobe" nta nu casteḍḍu, o nu sèmplici "cesspit" ntâ Mesopotamia-tuttu purtannu â parola ca canusciumu oggi.

